Ne-am pornit de la Vatra Moldoviței pe jos până la Sadova, în cea de-a treia parte a traseului Via Transilvanica, pe raza județului Suceava.
Așa cum am făcut și în dățile anterioare, drumeția noastră a început cu o vizită la mănăstire. În prima parte a fost Putna, în cea de-a doua, mănăstirea Sucevița, iar acum drumul nostru Via Transilvanica ne-a adus la Mănăstirea Moldovița.
De data aceasta, după ce ne-am întâlnit cu maica stareță chiar la intrare, am avut parte și de un mic ghidaj, și așa aveam să o cunoștem pe maica Tatiana.
“S-o întrebi câte limbi străine știe!”
„O știu, îmi șoptește Ștefan. Acum un an, am fost aici și am văzut-o pe măicuță vorbind în mai multe limbi străine cu grupuri diferite de turiști. S-o întrebi câte limbi străine știe!”, mi se sugerează “din culise”, înainte să dăm drumul la camere.
După ce ne-a prezentat date despre mănăstirea construită în 1532, ctitorie a lui Petru Rareș, și pictată cinci ani mai târziu, maica Tatiana ne-a povestit și despre pictura lăcașului de cult care “este o Sfântă Liturghie: La răsărit, Isus binecuvântează viața, la apus, Judecata de Apoi. Începutul și sfârșitul. Alfa și Omega”.
Cea mai scurtă prezentare
Mă spovedesc din capul locului. Întotdeauna mi s-au părut plictisitoare prezentările lăcașurilor de cult. Să nu dai cu piatra! Știu, ignorant… De pe la a treia frază eram de regulă cu gândul în altă parte. Nu și de această dată, însă.
La editarea materialului video am reascultat vorbele maicii Tatiana, care a vorbit atât de frumos despre combinația de vest-est realizată de Petru Rareș atât prin pictură, cât și prin arhitectură, despre interiorul bisericii care se divide pentru prima pară în cinci încăperi, despre pridvodul deschis, băncuța luată de la prispa țărănească și cele cinci arcade. A, și despre camera secretă din pod unde erau ținute ascunse valorile.
Cuvintele de aur și sms-urile…
Cu siguranță, dacă ești interesat, poți găsi pe internet sau afla chiar de la fața locului mult mai multe amănunte despre Mănăstirea Moldovița. Eu însă vreau în continuare să-ți vorbesc despre altceva.
Despre “cuvintele de aur” ale maicii Tatiana, așa cum le-am subliniat frumos cu ghilimele. Nu e vreun secret pe care nu îl știm ori nu l-am mai auzit până acum. Nu. Sunt două cuvinte, cât se poate de simple, însă cu o putere fantastică, atunci când sunt puse în practică. Iubește și iartă!
Pe cât de simple sunt, pe atât de greu de integrat. La propriu. Pentru că la figurat, “cuvintele de aur” se regăsesc, sub diferite forme, în milioanele de sms-uri pe care le trimitem/primim de Paște ori de Crăciun. Da, alea cu fii mai bun și fie ca Lumina, pacea…
În practică, sunt pline instanțele de rude care se judecă între ele, de vecini care se urăsc de moarte, de oameni care nu-și vorbesc, deși odată își jurau iubire eternă…. (din lipsă de spațiu mă opresc aici, totuși ieșim doar în 16 de pagini…).
“Trăim o perioadă grea, când nu avem un fond teologic. De aceea ura a crescut foarte mult, negândindu-ne că de-a lungul istoriei ne-au demonstrat foarte mulți oameni de valoare că în mormânt mergem doar cu iubire. (…) Iubirea îți dă viață, iubirea te-mplinește, iubirea te face fericit”, e doar o parte a frumosului mesaj pe care ni l-a transmis maica Tatiana, care ne-a vorbit și despre iertare: “Iertarea arată cât de importată este înțelepciunea la om, de aceea unul din marii filozofi greci, Pitagora, spunea că numai mintea înțeleaptă este zid și putere pentru viață. Iar bătrânii spuneau: gândește-te de 100 de ori și taie o singură dată”.
“Câte limbi străine vorbiți?”
La final, am rugat-o pe maica Tatiana să ne facă o fotografie de grup și atunci a venit și întrebarea: “Câte limbi străine vorbiți?”.
“Eu?”, întreabă maica și vine imediat și cu răspunsul: „Foarte bine românește!”
Am plecat de la mănăstire pe traseul nostru de pe Via Transilvanica și de atunci tot pomenim cele două cuvinte: Iubește și iartă! Atunci când ni le amintim. Pentru că, din păcate, și noi le uităm de multe ori…
One Comment