“Tanti Ileana, de la șapte ani munciți?
– Asta nu-i muncă că am umblat cu vacile… doar n-am tras cu plugul… “
În cătunul Spărturi, la Vatra Moldoviței, ne-am încurcat puțin pe traseu și nu știam dacă să luăm cărarea care urca pe deal sau cea care mergea drept printre case.
O bătrânică ne spune s-o urmăm, că știa ea unde vrem să ajungem.
“Da’ ați văzut dumneavoastră pe aici marcajul?
Da, da…
T-ul ăla portocaliu?, ne asigurăm noi că femeia știe despre ce vorbim…
Da, haideți după mine… “
Era tanti Ileana.
O întrebăm cum e viața acolo, în cătunul acela uitat parcă de lume.
Pentru ea acolo e Raiul. Trebuie să ai lemne, ne spune bătrâna, dar nici iernile nu mai sunt ca odinioară.
“-Nu mai chică zăpadă așa multă…
-Aveți pe aici animale sălbatice?
-Acuma, nu demult, o omorât ursul o vacă, aici, pe toloacă…
Da, dar eu vreau să mă duc la zmeură așa, în pădure acolo, și i-am zis vecinei: dacă vezi că mâine nu sunt, să știți acolo să mă căutați…”.
Văduvă de 19 ani, cu cei patru copii stabiliți la casele lor, tanti Ileana ne povestește de văcuța ei, din al cărei lapte își face caș.
“-Hai să v-aduc oleacă, vreți?
-Aduceți… dacă ne îmbiați așa…”, răspunde Cătălin.
Dacă ar fi să aleg cele mai frumoase trei locuri de pe Via Transilvanica din Bucovina, cu siguranță unul dintre ele ar fi la tanti Ileana în curte.
Pentru că acolo ne-am simțit minunat. Tanti Ileana ne-a spus că putem veni și cu corturile la ea. “Eu mulg vaca, vă dau lapte…”.
Iar cașul cu care ne-a servit din toată inima era… cum să-l descriu… Îți dai seama după reacțiile noaste în vlogul pe care l-am făcut.
La 73 de ani, Ileana Iașinovschi ne-a povestit cum de la șapte ani mergea cu vacile la păscut și cât de frumos era. “Dacă aș putea eu să întorc (n.r. timpul…)…”. Cum mama îi dădea o bucățică de pânză, ac și ață și avea și de cusut… De mâncare, primea o bucată de mămăligă în traistă, cu un ou ori cu o sticlă de lapte. Când era… Când nu, doar mămăligă… Avea de acasă un chibrit, iar pe câmp mai găsea rîșnovi. “Pui o țâră pe foc și mănânci… Or găsești fragi, da’ câteodată găseam, câteodată nu găseam… Mai umblam flămânde… da’ frumos era”.
Am râs cu poftă când ne spunea cum a învățat să nu mai rabde de foame cu vacile la muls și cum, la îndemnul unei verișoare mai mari, momeau vacile cu mămăligă și care mânca, stătea și la muls.
“De-atunci n-am mai umblat flămândă, eu o vacă totdeauna mulgeam la amiază…”, își amintește tanti Ileana.
Cașu’ și americanu’
În timp ce eram în curte la tanti Ileana, pe drum treceau alți doi turiști care făceau Via Transilvanica, iar Ștefan i-a chemat să stăm de vorbă.
Aflăm că s-au pornit de la Putna. Unul era român, celălalt un astrolog francez-american, stabilit la Cluj.
Tanti Ileana și-a luat în primire oaspeții, întânzându-le farfuria cu caș proaspăt.
– Nu mersi, am deja mâncat, răspunde americanu’.
-Ia gustă, numai gustă!, îl îndeamnă Ștefan.
-Ce, te îneci, omu’ lui Dumnezeu?! Burta se-ntinde…., în convinge tanti Ileana… Și tot ea continuă:
-Eu nu cred la burtă. Burta se întinde…. nu există!”
Și mare dreptate ai avut, tanti Ileana, că burțile ni s-au întins, mai ales că am primit și la pachet.
Iar după ce-am biruit urcarea abruptă care te așteaptă la Spărturi încolo, ne-am bucurat din nou de cașul și ceapa primite de la tanti Ileana.
Să-ți dea Dumnezeu sănătate, tanti Ileana!
PS> Acum vezi că nu te-am mințit și chiar scriem la ziar?! 😊
Ne revedem cât de curând!
Mătușa mea frumoasă