Sadova – Pasul Mestecăniș, traseul cu cele mai frumoase priveliști.
Cel puțin așa scrie în ghidul Via Transilvanica, iar noi am zis așa: scriem mai puțin, punem mai multe fotografii și voi vă veți convinge singuri.
Săptămâna Via Trasilvanica – Bucovina continuă cu cea de-a patra parte a drumeției noastre, astăzi de la Sadova la Pasul Mestecăniș.
La pas, 20,6 kilometri, pe care, potrivit ghidului Via Transilvanica, ar trebuie să-i parcurgem în aproximativ 8 ore.
În drumeția de ieri, de la Vatra Moldoviței la Sadova, am trecut de la lacul Iezer și am mai mers aproximativ patru kilometri, iar astăzi pornim pe traseul nostru de la borna la care am rămas.
Șapte drumeți
Satul Sadova se întinde pe circa 6 kilometri, existînd și aici destul posibilități de cazare pentru drumeții care fac traseul dintr-o bucată.
Dacă urmărești marcajele Via Transilvanica nu ai cum să nu vezi indicatorul care, de la șoseaua principală, îți arată s-o iei la dreapta. Din nou pe cărări de munte.
Am uitat să-ți spun că, de data aceasta, grupul nostru s-a mai mărit și am plecat spre Pasul Mestecăniș șapte drumeți. Ni s-au alăturat Tibi, redactorul-șef al Monitorului de Suceava, fiica lui, Clara, și Radu, videograf la Wedding Zone, care a îndesat în rucsac și o dronă cu care am luat câteva cadre spectaculoase.
Ajungem la o carieră de piatră, facem evident fotografii și ne continuăm drumul, urmând, din ce am citit în ghid, o urcare ușoară.
Unii dintre noi nu s-au grăbit să o catalogheze fix așa: ușoară! Nu-i așa, Radu?
Mic dejun într-un cadru de poveste
La umbra unui copac uriaș, într-un cadru de poveste, am luat micul dejun, în mare parte asigurat din rucsacul lui Tibi. Am stat aproape jumătate de oră tolăniți în iarbă, am filmat și cu drona, după care am luat-o din nou la drum.
Citim în ghid că peisajul e bogat în păduri, se merge și prin poieni, iar aproape din fiecare punct mai înalt se vede Masivul Rarău cu Pietrele Doamnei.
Hai să-ți mai dau câteva informații despre traseul de astăzi!
Pînă la Fundu Moldovei e un traseu ușor, apoi gradul de dificultate e considerat mediu, cu urcări abrupte, dar scurte.
Diferența de nivel: +1100 de metri.
Peisaje de poveste însoțesc drumețul pe tot traseul, ruta de astăzi fiind descrisă tot în ghid drept având cele mai frumoase priveliști.
Coborîm în Fundu Moldovei, urcăm spre Mestecăniș
Pe un drum forestier care se-ntinde ba la dreapta, ba la stânga unui pârâu ajungem în Fundu Moldovei, o localitate cu case frumoase și oameni gospodari… Și cu șapte drumeți dornici să facă o pauză la una dintre terasele care ne ies în cale.
Am admirat frumoasa clădire a Primăriei Fundu Moldovei, în fața căreia se află o bornă Via Transilvanca. Marcajele ne arată că trebuie să traversăm podul pe râul Arseneasa și uite că ușor-ușor intrăm în partea a II-a a drumeției noastre de astăzi.
Începe o nouă aventură printr-o pădure răcoroasă și deasă, pe marcajele Via Transilvanica.
După experiențele avute pe ruta a II-a și a III-a din drumeția noastră, ni se părea suspect că traseul nu are și porțiuni mai dificile și ne așteptam deja la o urcare abruptă care să ne întrebuințeze serios. Ce să vezi, însă, urcarea spre Mestecăniș a fost una ușoară.
Pe un drum forestier am urcat lin până pe coma dealului, unde ne-am pus la admirat peisajele, tolănindu-ne în iarbă vreme de aproape un ceas.
Mihaela și Veronica
Ne-am pus cu greu în mișcare, însă, mobilizați de gândul la mămăliguța cu brânză de la stâna pe care o vom întâlni în drumul spre Mestecăniș, am mărit pasul.
Iar recompensa pentru tot efortul nostru avea să apară. Stâna la care visam, cu mămăliguța acea aburindă, cu brânză de oaie, de vacă, de bivoliță… nici nu mai contează… stâna acea era la câțiva metri distanță. Am ajuns, fraților!
N-am găsit mămăligă cu brânză, însă gazdele noastre, Mihaela Ivorciuc și fetița ei, Veronica, ne-au servit cu ce au avut mai bun.
Am început cu o cană de lapte proaspăt muls, iar apoi meniul a fost completat cu slănină cu ceapă și roșii.
Măsuța aia de lemn de la stână, chiar și cu urzicile alea-n spate pe care aveam să le văd abia după ce mi-am înroșit glezna, n-aș da-o pe nici o masă la un restaurant de lux.
M-am dus după Cătălin în bucătăria în care Veronica și mama ei pregăteau masa să aflu toate ingredientele unei povești frumoase. Autentice. De Bucovina.
Mihaela Ivorciuc și fetița ei, Veronica, ne-au servit cu ce au avut și ele pe masă, cu atâta bucurie și simplitate, că acele minute petrecute la stâna de vaci vor rămâne în galeria celor mai frumoase amintiri de pe Via Transilvanica.
Cu burțile pline, poate prea pline, am vrut să ne revanșăm față de gazdele noastre mărinimoase…. Răspunsul Mihaelei poate reprezenta cu siguranță una dintre cărțile de vizită ale Bucovinei.
-Spuneți-mi cât vă datorăm?
-Nimic!
-Hai nu, nu se poate….
-Nu,nu…așa nu vă mai servim altădată!
-Păi așa dacă vin toți turiștii pe aici și le dați tot ce…
-Nu-i nici o problemă, cu ce avem, îi servim… asta e!
Ospitalitatea bucovineană… mai cu seamă când o întâlnești acolo, în vârf de munte…
Am ajuns la Mestecăniș
Evident că nu am plecat cu mâna-n buzunar, însă sperăm să revenim cu drag la stâna familiei Ivorciuc și de data aceasta și cu ceva cadouri pentru Veronica, dar și pentru sora ei mai mica, care dormea în rulotă.
De la stâna familiei Ivorciuc nu mai aveam mult până la Pasul Mestecăniș.
Am trecut și pe lângă o bază militară, iar ultimii doi kilometri se fac într-o ușoară coborâre până la șosea, unde afla Cabana Mestecăniș. Acolo poți lua și masa, există și posibilități de cazare, însă asigură-te dinainte că mai sunt și locuri libere.
Mâine pornim în drumeția noastră mâncând tort și cu un La mulți ani cântat în jurul portbagajului unei mașini!
Și de aici, din Pasul Mestecăniș, plecăm pe jos la Vatra Dornei, un alt traseu de aproape 20 de kilometri.
2 Comments